duminică, 20 august 2017

Not laziness....just procrastinate

Inca deranj in casa, si bucataria plina de vase si curtea plina de jucarii, cadourile sunt inca nedesfacute, baietii inca dorm, insa maaaaaan...it feels so good!

Love....weekend...happy


Haha ...cele mai putine poze facute intro zi! Dar a fost atat de fain incat nu am avut timp pt camera.
Aniversarea am vrut sa fie ca o repetare a nuntii, simplu, prieteni, bucurie, distractie, nimic formal, just good time and laughs. Si a fost chiar asa, casa plina de oameni, curtea de copii, papa bun, sampanie, cel mai bun tort de ciocolata, rom-englenza, muzica, just good vibes.
Am terminat ziua respirand fericire, in bratele lui, in aerul asta sarat de mare.
Kairos...si urmeaza inca o zi! ❤💛💚❤💛💚❤💛💚❤


vineri, 18 august 2017

luni, 14 august 2017

Make your own rules

Redecorat. Totul incepe cu "Ubi, parca tb ceva nou!". Nu neaparat ceva nou, ci ceva schimbat...ca sa arate ca nou..De unde vine nevoia asta de mereu-innoire habar n-am (sau poate putin am....)dar face parte din felul meu de a fi (cam de cand prefixul varstei incepea cu 1..) asa incat o iau ca ceva neconditionat.
Si cu oarece mandrie vad ca am dat-o si mai departe! "Mami, cred ca tb sa change aici putin, sa punem asta aici and the other one overthere!" Si in timpul asta manutele dolofane imi indica locul cel nou! I loooove him!
Mno, acu voiam schimbare sub tablou! Am cautat imagini, sa fie si girlie, si clasic si alb si colorat, sa am loc pt toate dar sa fie si aerisit, scaunul micut colorat dar si confortabil...Din sute de imagini vazute, mi-am facut o idee, bun sa comandam. Dureaza, asteptarea nu-mi place, insa daca tot predic rabdarea..atunci tb sa mi-o si asum ;p
Incepuse sa mi se puna pata pe tot felul: ca nu e casa mai mare, ca mocheta, ca curtea..vorbesti de cocosati-vezi numai cocosati! Exupery a zis-o si are dreptate! :)
Dupa multe bomboneli imi impartasesc gandurile cu cei din jur. Care ma privesc nedumeriti! Am simtit chiar si un shmaf invizibil pornit dintro privire intensa.
-Honey, that's bollocks!
Apoi a urmat insiruirea de cum se simte lumea in casa, de vibratia casei, de culori si decoruri, dar mai ales UK, oras istoric, pe scurt nu schimba ceea ce nu e stricat!
Asa insiruite toate...au avut efectul unui dush! Atat m-am pierdut in sutele de imagini cautate, incat voiam sa aduc casa de pe plaja fix aici, in centrul insulei, la poalele castelului. Nu merge, chiar nu! Asa ca ne re-intoarcem la clasicul concept: da-i locului ce-i al locului :))) si casutei ce-i al casutei!
M-am reorientat spre bibilitul cuibului si apreciat. E atat de usor sa aluneci pe panta si sa nu vezi ce ai sub nas, vrajit fiind de ce e in zare. Trezeste-te repede, pt ca fericirea se intampla chiar langa tine.

sâmbătă, 12 august 2017

Cozy

Sambata seara, ciocolata calda,povesti de seara citite in mijlocul livingului, in culcus de paturi pufoase si perne. Sooo goood!

Postare nesuferita (la mic dejun)

Who am I to judge?
Aud exprimarea asta des, foarte foarte des. Pt ca dupa ea, se opresc discutiile astfel incat sa nu se ajunga la barfa.
5 cuvinte, care folosite de majoritatea oamenilor schimba o energie, aducand ingaduinta, acceptare, nimeni nu ajunge la invidii si rautati, pt ca nimeni nu despica firul in patru in gunoi.
Am spus majoritatea! Sunt si din ceilalti...dar nu intratat incat sa schimbe vibratia.

Get inspired, be inspired!
E un motto folosit des in firma in care lucrez. O minte deschisa gaseste mai usor solutii inedite pt probleme complexe. Ce e minunat e ca toata pregatirea asta se aplica frumos si in viata personala. Gasesti inspiratie in oameni, imagini, cadre de viata, detalii de lumina, culoare, sunete. Gasesti inspiratia, asumi din ea ceea ce iti foloseste, o imbogatesti daca e nevoie si treci la nivelul urmator.

In toate diminetile saptamanii, imi spun: vine weekendul si dorm! Imi deschid pleoapele cu greu, cautand dupa miros cana de cafea, pt ca apoi sa pot spune ceva irational pana cand cana de cafea ajunge la jumatate si neuronii incep sa se miste si in sfarsit incep sa fiu eu.
Dimineata de weekend, ma trezesc la prima geana de lumina, plina de energie (de unde?????)...meeee timeeee!!!! Si sar din pat (cum pot asta????) fuga la baie si incep programul de spa. Toate bibilelile, aromele si girlie stuff stau insirate pe covorul din baie in timp ce spuma se umfla in cada. Soarele patrunde prin geamul de la baie, spuma miroase dulceag a pepene rosu si ma cufund in ea. Pot sa jur ca toata oboseala saptamanii se sterge fix in momentul asta pufos, cald si parfumat.

Inspir rasfatul cu nesat si.....pun mana pe tableta! Generatia care nu poate fara internet....guilty! Blogareala, instagram. Sunt cateva conturi pe care le urmaresc, nu sunt extrem de populare dar suficiente pt un pic de "be inspired". Poze luminoase, cadre largi si colorate, ochi mari de copii, hainute chic si decoruri interesante. E un intreg ritual pt expunerea asta pe instagram, sunt anumite intervale orare in care lumea e mai dinamica pe insta si atunci ai sansa pt o mai larga raspindire ( tocmai pe acelea le evit), exista un program tematic cu ce sa expui zilnic (tocmai asta nu fac). Evident fiecare foloseste socializarea asta dupa cum doreste, pt ceea ce ii foloseste.

Fara sa fie vreo judecata, e o mare diferenta intre conturile celor din lume, fata ce cele ale celor din tara. Si nu ma refer la decoruri, sau orice legat de potenta financiara, ci strict legat de atitudine. Cum-necum ajung pe pagina unei fatuci care-si trambita iubirea pt sotul ei, prin tatuaje, citate despre dusmanii ei care cresc odata cu valoarea ei, sau valoarea odata cu dusmanii, ceva de genul. Nu intru in amanunte dar suficient cat sa fie o imagine mai exacta, pe scurt era ceva de genul #iampradayouarenada.
Asta e fost chestia care m-a ingretosat uimit masiv. Sunt oameni care poarta lucruri de firma, se bucura de ele, dar nu-i anuleaza pe cei care nu le au. Sunt oameni care poarta in mod uzual si natural o geanta LV fara sa-si faca poza cu #printesa si neaparat ceva legat de valoare si dusmani.
Poate ca e vreo dreprate in a te bucura de anumite lucruri, de a-ti impartasi bucuria cu altii, pt ca poate muncesti pe rupte pt ele, insa de aici pana la #youarenada...e cale lunga.

Alt cont. Tot una cu iubirea. Si poze cu iubirea ei - cel mai frumos barbat din lume. True true, iubirea e mare, iti da si aripi, nu mai vezi pe altul mai fain ca al tau, insa....de aici pana la "numaiarealtaceameu" sau "multumesc sclavelor care l-au spalat si ingrijit inainte, ca sa fie perfect acum" e cale luuunga. Nu mi-a trecut vreodata prin cap sa desconsider relatiile anterioare ale lui Vlad, de exemplu. Fiecare om isi are etapele lui, fiecare personaj care a facut parte din calatoria lui si-a avut rolul asa cum alte personaje au avut rol in calatoria mea. Dar sa arunci laturi in capul fostelor....tine putin de lipsa de civilizatie. Ca om te desconsideri pe tine mai intai cand te semetesti peste altii/ altele.
Nu zic ca tb sa fie cineva atat de moale incat sa inghita magarii. Evident te aperi daca esti atacat, evident aperi ce ai mai scump atunci cand cineva e pornit sa distruga, insa actionezi fara balacareli, minciuni si intrigi. Actionezi cu clasa, si scoti manusa daca e cazul.

Nu generalizez, nu zic ca toate conturile romanesti sunt asa, insa pitiponceala cu bravada e majoritara..Celor care fac lucruri de calitate si care incearca sa infrumuseteze lumea, raspandind doar vibratii bune..tot succesul sa il aveti!

Si gata pauza, postare lunga si mic dejun cu prelungire.

miercuri, 9 august 2017

Easy

Cum masori fericirea?
Stau pe ganduri si o intorc pe toate fetzele. Cum s-o spun ca sa nu deranjez urechile mai sensibile. Pt ca asta chiar nu mi-e intentia. Dar cum s-o spun astfel incat sa se inteleaga vorba dreapta si nu alte inchipuiri. Si cum asta deja imi zbarnaie pacea, o sa o zic pe aia directa.

Povesteam azi despre felul in care locuitul aici ne-a schimbat perceptiile asupra multor lucruri. In primele saptamani era totul fascinant, pt ca e o lume diferita. Nu coborasem din copac, de calatorit prin alte tari o mai facusem, de locuitul in strainataturi( pe perioade diferite de timp) nu eram straini. Insa e ceva aici, o combinatie intre izolarea asta pe o insula si in acelasi timp deschiderea catre alte culturi. E greu sa nu te integrezi tocmai pt ca acceptarea e atat de larga.

Ce inveti de la inceput e despre ce sa nu discuti: bani, politica, religie. Din start elimini orice sursa de neintelegere, invidie, fanatism.
Cei care nu respecta regula asta iti ies usor in evidenta: sunt galagiosii, recalcitrantii, ostentativii, intolerantii. Uneori atributele astea se vad usor fara vreo trambitare in megafoane.

Cum interactionezi cu personajele? Le ignori, insa nu intorci capul prea tare, ca nu vrei lasi circul necontrolat. Stii sa ii eviti, mai greu e cand tb sa interactionezi cu ei.. Uneori o bitch-face ii potoleste (de cele mai multe ori).  Alteori le spui direct sa (...buzz off) limiteze conversatia strict la subiectele obligatorii.

Ii greu sa inveti sa nu-ti pese chiar de toate vorbele lumii, insa odata invatat lucrul asta.. e precum respiratia, vine de la sine. Si atunci vine mai usor relationatul cu ...aceia.

Zilele trecute un astfel de personaj se lamenta cat de usoara era viata cand locuia cu chirie intrun apartament fara pretentii, cand hainele nu purtau initiale de pret la etichete, cand prietenii veneau sa manance pizza pe jos, stand pe covor si cinele nu trebuiau rezervate din timp, cand vacantele se faceau din scurt fara multe pregatiri, cand masina era buna daca nu se oprea in intersectie si lista de comparatii continua, cuprinzand sotul (care nu mai e cum era odata) dar si copiii...

Mi-a fost greu sa nu intervin, insa m-am abtinut pt ca...nu era batalia mea! Insa oameni buni, daca "fericirea" asta afisata glorios pe toti peretii (virtuali) va costa pacea chiar atat de mult, e clar ca e...prea scumpa. Si nu va asteptati sa va tina si altii isonul in lamentari, atat timp cat voi va inglodati sa platiti pretul.